A Zisa

Nto' me riuni quann'eramu carusi,
si iucava cu palluni d'arreri a certi casi.

Me matri da finestra chiamava e richiamava
pi uri e uri.
Facia comu na pazza e d'intra idda pinsava
"sicuru ci successi na disgrazia"

Cussì
quannu m'arricuggheva me matri m'aspittava
a punta di la scala.

E c'una scarpa 'n manu e una cucchiara
cu tinirizza mi dicia "Amuri miu ... Acchiana!"

Ed eranu lignati ddati boni veri e propri ammazzatini.
Ma si struppiava cchiù idda
ca u puvireddu meu.

E a carnificina finia tuttu d'un corpu
quannu a ridiri tuttiddui ci si mitteva.

Cuntenta era (mannaggia o cazzu)
ca all'urtimata fussi tuttu d'un pezzu.

(Salvo Emanuele LoPorto Arione, 1992)

Return to Zisa's Homepage