A Zisa
Nto' me riuni quann'eramu carusi,
si iucava cu palluni d'arreri a certi casi.
Me matri da finestra chiamava e richiamava
pi uri e uri.
Facia comu na pazza e d'intra idda pinsava
"sicuru ci successi na disgrazia"
Cussì
quannu m'arricuggheva me matri m'aspittava
a punta di la scala.
E c'una scarpa 'n manu e una cucchiara
cu tinirizza mi dicia "Amuri miu ... Acchiana!"
Ed eranu lignati ddati boni veri e propri ammazzatini.
Ma si struppiava cchiù idda
ca u puvireddu meu.
E a carnificina finia tuttu d'un corpu
quannu a ridiri tuttiddui ci si mitteva.
Cuntenta era (mannaggia o cazzu)
ca all'urtimata fussi tuttu d'un pezzu.
(Salvo Emanuele LoPorto Arione, 1992)
Return to Zisa's
Homepage